“Sunt lacrimi in mine tristete si vis…Dumenzeu e in tine si un compromosi..mana ta e frece mana mea e calda…soarta itit trece inainte de vama..moartea e prima cruce din mine…soarta din mine…….de acum voi incerca sa ma mine..scrisul ma asteapta din nou sub o stea..o lacrima steara v-a scrie viata mea….”
Incepe o seara de sambata cu distractii cu chef de baut tampenii ca de obicei,realizez ca nimeni nu avea dispozitia necesara..Alex ma suna hai la bere…iesim la o bere in parc un cui si alte cataturi..discutii interminabile despre absurd…prostul obicei de a pune interebari si contraziceri..era incert tot oricum..si un “boschetar” baut pe la 4 dim a trecut s-a pus in mijlocul drumului se tavalea …se deadea in spectacol..era un artist…Marian Octavian Bica….un pictor neinteles…mi-a dat ziarul top buisness sa il amintire..parca ceva il chema la mine..parul alb..barba stufoasa si mirosul de alcool impletit cu stilul sau artistic ma studia intru totul…mi-a spus ca sunt o tipa exceptionala…sufletul sau pur si neintels ma ademenea sa imi eriau visele..simteam in suflet o forma de arta indescriptibila..o chemare divina ce imi starnea doar lacrimi si tristete sufleteasca asupra timpului trecut…m-a sfasiat ..rupea fiecare bucatica din mine..usor usor si atat de sincer imi soptea durerea …”esti o tipa exceptional tu si cainele tau”….iti multumesc Domnule Bica mi-ai redat speranta.
